- conştiént
- adj. m. (sil. -şti-ent), pl. conştiénţi; f. sg. conştiéntã, pl. conştiénte
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
conştiént
Look at other dictionaries:
conştient — CONŞTIÉNT, Ă, conştienţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care îşi dă seama de realitatea înconjurătoare, care are conştiinţă. 2. Care îşi dă seama de posibilităţile sale, de rolul care i revine în societate; ♦ Care realizează scopuri dinainte… … Dicționar Român
conştientiza — CONŞTIENTIZÁ, conştientizez, vb. I. tranz. şi refl. A face să devină sau a deveni conştient. [pr.: şti en ] – Conştient + suf. iza. Trimis de Bogdan, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 conştientizá vb., ind. prez … Dicționar Român
inconştient — INCONŞTIÉNT, Ă, inconştienţi, te, adj., s.n. I. adj. 1. Care nu este conştient, care nu ştie ce face, care şi a pierdut cunoştinţa (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conştientă faţă de realitatea… … Dicționar Român
lucid — LUCÍD, Ă, lucizi, de, adj. Care are o minte clară, pătrunzătoare, care este conştient de realitate, care înţelege şi exprimă clar lucrurile. ♦ (Adverbial) În deplinătatea facultăţilor mintale, conştient; raţional; treaz. – Din fr. lucide. Trimis… … Dicționar Român
hipercorectitudine — HIPERCORECTITÚDINE, hipercorectitudini, s.f. (lingv.) Greşeală de limbă care constă în folosirea de forme hipercorecte, datorită efortului conştient al vorbitorilor de a se conforma mecanic normelor limbii literare. – Hiper – + corectitudine.… … Dicționar Român
simţi — SIMŢÍ, simt, vb. IV. 1. tranz. A avea, prin intermediul organelor de simţ, senzaţia sau percepţia unui lucru, a unui fapt, a unei calităţi, a percepe efectul unei excitaţii; a prezenta sensibilitate. ♦ refl. A şi da seama de propria stare fizică … Dicționar Român
subconştient — SUBCONŞTIÉNT, s.n. Treaptă a conştiinţei care cuprinde idei şi impresii pe care le am avut odată prezente în minte, dar care, nemaifiind în centrul atenţiei, rămân confuze, până la o revenire în sfera conştiinţei clare. – Din sub + conştient.… … Dicționar Român
ştiinţă — ŞTIÍNŢĂ, ştiinţe, s.f. I.1. Faptul de a avea cunoştinţă (de ceva), de a fi informat; cunoaştere. ♢ loc. adv.Cu (sau fără) ştiinţă = (ne)ştiind; (in)conştient; cu (sau fără) voie. Cu bună ştiinţă = conştient, având cunoştinţa deplină a faptelor.… … Dicționar Român
angajat — ANGAJÁT, Ă, angajaţi, te, s.m. şi f., adj. 1. s.m. şi f., adj. (Persoană) încadrată într un loc de muncă. ♦ (Militar) care serveşte pe baza unui angajament voluntar. 2. adj. Care serveşte conştient o cauză. – v. angaja. Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… … Dicționar Român
